Ce (nu) iau cu mine în bagaj în călătorii

Țările în care am călătorit până acum (din păcate n-am găsit abțibilduri chiar pentru toate)

Am fost întrebată de nenumărate ori în toți anii ăștia ce iau cu mine în bagaj când călătoresc. Răspunsul? Nu mare lucru. Cu mici și extrem de rare excepții călătoresc exclusiv cu bagaj de mână, ceea ce se traduce printr-un total de 7-8 kilograme în care este inclusă, desigur, și greutatea trolley-ului. Din fericire, valijoara mea pe roți de la Samsonite este extrem de ușoară, ceea ce mă ajută să valorific la maxim limita de kilograme permise în cabină. Tot din fericire stau foarte bine la capitolul kilograme proprii, iar asta contribuie la succesul operațiunii prin aceea că mai toate hainele mele sunt mititele, ușoare și nu ocupă mult loc în bagaj. Menționez că mă încadrez în limita de 7-8 kilograme indiferent de zona vizitată, fie că e vorba de o vacanță la mare / un city break pe timp de vară ori de o aventură polară sau o vacanță la ski care necesită echipament pe măsură, și indiferent de numărul de zile/săptămâni petrecute pe coclauri. 

Sigur că lucrurile nu au stat așa de la bun început, evident că am învățat multe în cei peste 12 ani de călătorii frecvente și zboruri interminabile și nenumărate pe 7 continente, în plus de asta recunosc că am dezvoltat și perfecționat în timp o serie de strategii menite a-mi ușura pe cât posibil sarcina - nu lipsită de stres uneori - de a mă încadra în sus-numitele cerințe. Avantajele? Libertate de mișcare sporită (inclusiv aflată în tranzit fiind pot ieși oricând din aeroport și vizita locul cu pricina, chiar și cu valijoara după mine, deși în ziua de astăzi rare sunt situațiile în care nu găsești peste tot dulăpioare de bagaje unde îți poți lăsa pentru câteva ore prețiosul odor în schimbul câtorva monede) și spațiu suplimentar în regiunile și situațiile nu tocmai generoase din acest punct de vedere (știut fiind că există locuri în lume - și nu puține, Japonia cea des vizitată de mine este un foarte bun exemplu - unde camerele de hotel sunt minuscule și orice centimentru liber în plus e binevenit pentru ca să simți că poți respira în voie, darămite locul neocupat de un bagaj voluminos suplimentar; de cabinele de pe vapor - pe care am petrecut multe nopți în călătorii - nu mai vorbesc!), garanția că bagajul îmi ajunge mereu la destinație (nu insist pe acest aspect pentru că e limpede că un bagaj rătăcit ori care ajunge la destinație cu întârziere îți poate da peste cap întreaga vacanță, unde mai pui că lipsa bagajului de cală în tranzit este un avantaj net într-o sumedenie de locuri din lume unde ești obligat să îți recuperezi bagajul înaintea următorului zbor), garanția că bagajul călătorește mereu odată cu mine (da, da, în funcție de destinație și tipul de avion poți avea surpriza ca bagajele voluminoase să fie trimise cu alt avion, altă ambarcațiune etc.) și, nu în ultimul rând, mai mult loc pentru suveniruri - dacă, desigur, "economisesc" spațiu în bagaj pe zborul de dus!

Dar hai să nu vă mai țin în suspans... ce iau deci cu mine în bagajul de mână ori de câte ori mă îndrept spre o nouă și promițătoare destinație? Să vedem...

1. Pijama și schimburi 

2. Tricouri și măcar un fleece, dacă nu mai multe

2. O carte

3. Adaptor și încărcătoare

4. Papuci "de casă" (ultra light și impermeabili care să imi permită, pe lângă piscină desigur, să îi port și în căzile/cabinele de duș care nu îmi inspiră încredere - de, v-am mai spus că-s maniac cu igiena :)))

5. Trusa de cosmetice (farduri, dischete demachiante, periuța de dinți) și punguța transparentă cu cosmeticale lichide (miniaturi)

6. Echipamentul de sport (bustieră, tricou și pantaloni, foarte light toate)

7. Ochelarii și casca de înot (hotelurile de bun simț îti impun purtarea căștii de înot la piscină) și 1-2 costume de baie

8. Diferite mărunțișuri - pliculețe de ceai verde, cafea solubilă și zahăr brun, căști de duș de unică folosință etc.

Atât? Atât și nimic altceva, în principiu. Nu îmi iau n-șpe ținute, cu atât mai puțin ținute de gală, nu car după mine instrumente de tortură pentru păr și picioare (ori mai bine zis călcâie și tălpi), nu mă încarc inutil cu pălării, accesorii, bijuuri, umbrele, trepieduri, creme și loțiuni, cutii și flacoane de medicamente și am renunțat de o bună bucată de vreme la a mă împovăra cu laptop-uri și o puzderie de camere foto greoaie, cât despre drone și alte asemenea găselnițe ale societății de consum știți deja că îmi repugnă profund dat fiind caracterul lor invaziv asupra oamenilor, animalelor și mediului în general și nu sunt în pericol de a le folosi vreodată. Nu plec în călătorii ca să mă coafez, înțolesc și să fac parada modei (și asta pentru că pentru mine călătoriile au o prea mare valoare ca să îmi bat astfel joc de timpul meu și al partenerului de drum, ba chiar am spus-o și nu contenesc să o repet ori de câte ori am ocazia: călătoriile nu ar trebui să fie despre tine, cel puțin nu în sensul de a-ți etala prețioasa și narcisista făptură în prim-plan pe fundalul diferitelor destinații menite a te pune, în fond, tot pe tine în valoare, în loc de a-ți aduce experiențe și trăiri noi și de a-ți îmbogăți cunoștințele despre lume, dar și din motive de siguranță, pentru a nu ieși în evidență în regiuni cu criminalitate sporită) și cred în continuare, ca și până acum, că valoarea fotografiilor din vacanță nu este dată de prețul și cantitatea gadget-urilor puse la treabă, nemaivorbind de aceea a filtrelor ori programelor de prelucrare folosite, creativitatea și elementele de noutate introduse în ecuație compensând înzecit, din punctul meu de vedere, lipsa - fie ea și intenționată - a celor dintâi, mai ales că nu vorbim, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, de fotografi de meserie. Recunosc că râd ținându-mă cu mâinile de burtă imaginându-mi cum decurge o zi din viața "călătoare" a crailor și duduițelor de (Facebook și) Instagram, ce le mai trece zilnic prin căpșoarele buclate dar nu din cale afară de luminate și îi/le compătimesc sincer pentru că, odată intrați/intrate în horă, n-au încotro decât să plătească tribut iar și iar tuturor slăbiciunilor și dependențelor în care se zbat în timp ce se simt, probabil, liberi/e, dintre care dependența de părerea și aprecierea unui public (în fond ca și invizibil) și nevoia constantă de auto/confirmare mi se par cele mai crunte (aceeași compasiune, cuplată însă cu o profundă duioșie mă încearcă de altfel la gândul supliciilor prin care trec, de bună seamă, nefericiții care îi/le însoțesc). Nu zic nu, nimeni nu-i perfect și toți avem slăbiciuni, dar parcă unora li s-au împărțit cu ghiotura, nu cumva să poată fi mascate cu delicatețe! :)))

Evident, în cazul în care vorbim de călătorii în zone polare (preferatele mele) lucrurile se complică întrucâtva, însă nu e nimic ce să nu se poată rezolva prin ample negocieri... cu tine însăți. Mai umbli la cabluri, încărcătoare și cosmetice, mai scoți cartea, mai adaugi o piesă vestimentară care se pretează mai multor situații, îndeși până la refuz poșeta din dotare (rucsăcel, în cazul meu), aduni, scazi și iar aduni până ce acul cântarului se înduplecă și arată cât zice la carte. O fi greu de crezut, dar nu e musai sa-ți iei toată casa cu tine, în fond și la urma urmei de spălat îți poți spăla hainele de pe-o zi pe alta la mai toate hotelurile de pe planetă și nu e nimic ce ți-ar putea lipsi care să nu se poată achiziționa cu un minim efort cam de oriunde. Nu e mereu ușor să călătorești light, dar e fezabil, parol, mai ales dacă îți pui oleacă la contribuție tărtăcuța din dotare!

Cât imi ia să împachetez, dat fiind că elementele de bază se află mereu în bagaj, de care bagaj mă împiedic mereu în holul de la intrare? 5 minute, hai 10-15 dacă plec într-o regiune polară. Și să nu îți imaginezi că mă deranjez să împachetez cu nu știu câte zile înainte, de regulă fac bagajul în noaptea de dinaintea plecării - dacă știu că trebuie să mă trezesc cu noaptea în cap - sau, cel mai frecvent, pe ultima sută de metri înainte de a ieși pe ușă! După atâta exercițiu crede-mă că îmi fac bagajul și cu ochii închiși, la o adică...

Și acum, dacă tot a venit ora adevărului, să vă aud: Voi cu ce vă împovărați (inutil) în călătorii? Bagaj de cală sau doar de cabină, ce preferați?


Citește și:

Ghid de supraviețuire pe zborurile lung-curier

Cele mai bune agenții de turism cu care am călătorit până acum

33 de idei de cadouri pentru amatorii de călătorii

Decalogul călătorului judicios

60 de indicii că ești dependent iremediabil de călătorii (I)

60 de indicii că ești dependent iremediabil de călătorii (II)