Polinezia Franceză între mit și adevăr

Când ți se promit delfini și primești... asta :))) (cam așa și cu Bora Bora & Co.)

De-ar fi să dai crezare tuturor balivernelor râspândite de minți care mai de care mai simpluțe în eterul virtual, ai zice că Polinezia Franceză e cel puțin Dumnezeu scoborât din ceruri, un tărâm cum altul nu-i pe lume, chintesența visurilor umanității despre paradisul terestru, un loc străin de atingerea răului, urâtului, nedreptății unde minunăția, draga de ea, a hotărât să-și facă sălaș pentru vecie. Ei, da, și toate astea pe planeta Pământ despre care, dacă nu cumva te-ai născut acum câteva zile, ar cam trebui să știi că e la ani lumină distanță de atari descrieri, și asta nu de ieri, de alaltăieri. Poluare? Nuuuu, n-ai să vezi, nu în Polinezia Franceză! Furtuni, tsunami-uri, dezastre naturale? Pușchea pe limbă! Aglomerație? Nu aici, dom'le, n-ai încredere în statistici?! Unde mai pui că-i așa greu de ajuns încât cu siguranță vei fi singurul, primul, cel mai... care a pus piciorul vreodată prin locurile astea (dacă nu cumva te cheamă Magellan crede-mă că nu interesează pe nimeni), o nouă ocazie să te umfli în pene în fața unei audiențe majoritar inepte care ia de bună orice elucubrație scoți pe gură fără să depună (măcar) un minim efort de documentare. Din fericire nu toți am călătorit în anii ăștia de pomană, ba chiar pe unii experiența ne-a înzestrat cu o intuiție care nu dă greș într-o majoritate covârșitoare a cazurilor și o doză sănătoasă de scepticism manifestată printr-o curiozitate crescândă și-o dorință - perfect justificată, în contextul manipulărilor de tot soiul din zilele noastre - de a verifica și răsverifica orice informație, inclusiv la fața locului, în loc de a-ți însuși prostește părerile nedocumentate ori voit trunchiate ale altora.

Să demontăm, dară, câteva mituri legate de "paradisul" Polinezia Franceză (Tahiti/Bora Bora).

1. Polinezia Franceză este un paradis nepoluat.

Ei, nu zău, chiar așa? Poate doar dacă treci cu vederea, cu nerușinare, cele 193 de teste nucleare devastatoare efectuate de francezi timp de mai bine de 30 de ani (mai exact din 1960 până în 1996) în atolii de tristă faimă Mururoa și Fangataufa, ambii parte a arhipelagului Tuamotu. Ale căror consecințe au fost mult mai grave decât se crezuse inițial, după cum a rezultat în urma declasificării, în anul 2013, a unei părți (!) a documentației de peste 2000 de pagini privind testele nucleare (atmosferice și subterane) din Polinezia Franceză, din care se desprinde, printre altele, că reziduuri nucleare radioactive au căzut peste toată Polinezia Franceză - care va să zică o suprafață mult mai vastă decât se admisese inițial de către francezi - dintre care numai Tahiti a fost supusă unei radiații de 500 de ori mai puternice decât nivelul maxim acceptat, și asta doar cu ocazia unuia dintre aste multe teste, acela efectuat pe 17 iulie 1974! De altfel, în 1968, Franța devenea a cincea țară din lume care testa un dispozitiv termonuclear în cadrul operațiunii Canopus, lansând, dintr-un balon suspendat la o înălțime de 520 de m deasupra solului, o bombă cu o greutate de 3 tone și o putere explozivă de 2.6 megatone, adică de peste 200 de ori mai mult decât bomba atomică de la Hiroshima. Dar ploaia de reziduuri radioactive nu s-a limitat doar la Tahiti. Estimările arată că, pe întreaga durată a efectuării testelor, Tahiti a fost scăldată în deșeuri radioactive de nu mai puțin de 39 de ori, arhipelagul Tureia de 37 de ori, arhipelagul Gambier de 31 de ori, Marchizele de 26 de ori și Bora Bora de cel puțin 17 ori! 

Despre efectele crâncene ale testelor nucleare și lucrărilor asociate acestora asupra sănătății locuitorilor și ecosistemului, dar și despre ticăloșia unei nații care nu înțelege să îndrepte nicicum erorile trecutului citește mai multe aici:

20 years later: France's radioactive legacy in French Polynesia

The battle continues, 50 years after first test at Mururoa

French Polynesia nuclear testing compensation process "not working as it should"

Essais nucleaires: ce que l'Etat a cache pendant 50 ans

French nuclear tests showered vast areas of Polynesia with radioactivity

Beyond radioactivity: How French nuclear tests changed Polynesia forever (articol din oct. 2018)

Un alt aspect de care m-am lovit personal pe toate cele 3 insule vizitate din Polinezia Franceză, inclusiv Bora Bora, a fost nivelul ridicat de dioxină, rezultat al incinerării deșeurilor comerciale, în special plastic, la tot pasul, lucru extrem de supărător pentru alergici (printre care mă număr), știut fiind că dioxina nu doar că este unul dintre cele mai nocive elemente pentru sănătatea umană, dar nici nu se elimină cu una, cu două din organism, pentru înjumătățirea nivelului de dioxină din corpul uman fiind nevoie de 7 până la 11 ani!

Citește mai multe despre dioxină aici:

What's to know about dioxins

Paradis nepoluat, care va să zică? Trebuie să dai dovadă ori de ignoranță crasă, ori de o ticăloșie fără margini să numești Polinezia așa, chiar și fără adăugirea "nepoluat"...

2. Polinezia Franceză este un tărâm ferit de tsunamiuri, furtuni, inundații, etc.

La fel ca orice altceva, afirmația trebuie privită cu rezervele de rigoare. Sigur, statistic vorbind, în Polinezia Franceză au avut loc mai puține valuri mareice decât în alte locuri ale planetei. Să nu uităm totuși că tsunamiul cel mai puternic înregistrat în zonă a atins o înălțime de 20 de metri, și nici că Polinezia Franceză este situată nu doar în vecinătatea ferocelui Pacific Ring of Fire (responsabil pentru 90% dintre erupțiile vulcanice și cutremurele din lume și 80% dintre cele mai devastatoare cutremure ale planetei), ci și într-o regiune ciclonică, iar Arhipelagul Societății (ce cuprinde Tahiti, Moorea și Bora Bora) este ceva mai expus decât restul insulelor, situat fiind mai aproape de centrul regiunii ciclonice. De altfel chiar anul trecut insulele au avut parte de inundații nu tocmai neglijabile, așa încât afirmația din titlu e corectă și nu prea.

3. Polinezia Franceză are cele mai curate ape din univers... și dintre toate universurile paralele (LOL).

Ei, asta chiar că-i gogonată tare. Sigur, Polinezia Franceză o fi ea imaculată pentru ignoranți, dar dacă ai avut măcar o dată curiozitatea să citești despre cele 5 "gyres" (vortexuri, altfel spus vârtejuri de curenți) corespunzătoare celor 5 oceane ale planetei, în mod sigur ai auzit și de zonele de acumulare a deșeurilor marine (zise "insule"), în special de plastic, concentrate de aceste vârtejuri, dintre care cea mai faimoasă este Marea Insulă de Gunoaie din Pacificul de Nord despre care poți citi mai multe pe National Geographic. Ceva mai recent descoperită dar la fel de "interesantă" ca amploare și întindere este și Insula de Gunoaie din Pacificul de Sud unde - ce să vezi - se găsesc, printre altele, și Tahiti, Moorea și Bora Bora. Care de gunoaie și plastic, "slavă" Domnului, nu duc lipsă, după cum am putut observa cu ochii mei la fața locului (și zău că e nevoie de mult mai mult decât renunțarea la paiele din cocktailuri, și acelea încă disponibile la cerere, pentru a reduce poluarea!). Ce să mai vorbim de rapoartele și istorisirile (însoțite de imagini greu de digerat) ale unora care se ocupă chiar cu studiul acestei problematici...

Iată exemple de depozite de gunoi descoperite fără prea mari bătăi de cap în Moorea și Bora Bora:

Everyone assumes tropical islands are paradises, but are they really "para-dumps"?

Paradise Lost: How Tahiti is turning into an open garbage dump

Plastic in the Pacific Crusade - Bora Bora part 2 (site-ul este fabulos, puteți citi toată seria Cruciadei Plasticului aici, articolele, inclusiv cele despre Polinezia Franceză, semnalează o sumedenie de alte probleme din așa-numitul paradis)

Apropo, de expediția Plastiki ai auzit? (pour les connaisseurs, că tot recomandam cartea expediției Kon-Tiki pe Facebook și Instagram acum ceva timp) Dacă nu, ar cam fi momentul...

4. Polinezia Franceză / Bora Bora este un paradis neaglomerat.

Statisticile cel puțin așa spun, că în Polinezia Franceză n-ar ajunge, într-un an, decât foarte puțini turiști (din ianuarie până în iulie 2018 cam 77.000 potrivit acestei surse), însă majoritatea iau în calcul doar turiștii cazați pe insulele Polineziei Franceze, nu și pasagerii vaselor de croazieră. Sigur, fiecare e responsabil pentru ce strategii de marketing și cum înțelege să aplice, dar ce te faci când dai nas în nas cu 3.000 de americani sosiți, într-o singură zi, fix pe insula "ta"?!? Înjuri sau nu statisticile? Întreb... pentru un prieten. Eu una am ajuns în locuri mult mai izolate (Antarctica și Groenlanda, ca să numesc doar două), așa încât zău că Polinezia Franceză mai că m-a agasat prin densitatea umană neașteptată! :))

Cât despre Bora Bora... inutil să spun că mi s-a părut orice, numai paradis neaglomerat și necomercial nu. Fericiți cei săraci cu duhul, căci a lor va fi spălătura creierelor! 

5. În Polinezia Franceză e teribil, oribil, al naibii de greu de ajuns.

Nu mi s-a părut. Mai ales în ziua de astăzi când numai cine nu vrea nu călătorește și numai cine nu vrea n-a ajuns la fiecare dintre capetele pământului măcar o dată. De aici din Dubai n-au fost decât vreo 16 ore trecute fix cu Emirates până în Auckland (oi fi având eu exercițiu dat fiind că am mai fost în Auckland de vreo n-spe ori?) și apoi alte 4-5 ore până în Tahiti. Adaugă la asta oleacă de răsfăț marca Emirates și cele câteva filmulețe pregătitoare-de-vacanță de pe Air Tahiti și nici nu vei ști când ai ajuns. Sigur, nu același lucru l-ai putea spune dacă ai petrece, precum Heyerdahl, nu mai puțin de 101 zile pe ocean până la destinație  într-o  - practic - coajă de nucă, dar în ziua de astăzi zău că n-ai dreptul să te plângi! Unde mai pui că adevărul tău nu-i adevărul tuturor; dacă mă întrebi pe mine, am ajuns mult mai obositor și anevoie în America de Sud (Argentina, cu escala în Brazilia, adicătelea un total de "doar" 20 de ore trecute fix petrecute în avion cu fundul lipit de un scaun cu spătar nerabatabil și sistem de divertisment care mergea... mai mult nu), Antarctica ba chiar și Churchill (la urșii polari) - locul unde am și plătit de altfel cel mai mult pe un zbor de 1 oră din toți anii ăștia de când călătorim! Nu crede, dară, ce spun răspândacii de clișee și adevăruri trunchiate care pe unde apucă, Polinezia Franceză nu-i pentru călători... olimpici. Dimpotrivă :)

6. Polinezienii sunt drăgălășenia, politețea și ospitalitatea întruchipate.

Mi-ar fi plăcut să pot spune asta, dar să fim serioși, influența franțuzească se simte de la cinci poște! Astfel că, din păcate, fraza de mai sus a constituit mai degrabă excepția decât regula, și asta indiferent de locul în care ne-am aflat. Cum sunt, mă vei întreba deci, majoritatea polinezienilor? Delăsători, neserioși, nepoliticoși până la grosolănie uneori (n-am reușit să-mi dau seama dacă voit sau cu nătângie), rigizi și lacomi, acest ultim atribut conducând în unele cazuri la o aparentă amabilitate, în fapt una forțată, bazată pe interes. Drept să spun, nu le-ar fi stricat câteva lecții de bună conduită și servicii ireproșabile de la seychellezi ori mauritieni, inclusiv în ceea ce privește modalitatea corectă de a te comporta vizavi de fauna și flora marină. Din păcate, din acest ultim punct de vedere i-am asemuit mai degrabă cu zanzibarezii, căci și acolo ne-am cam luat cu mâinile de cap! Cu alte cuvinte, POLInezian și POLItețe n-au în comun decât aste 4 litere :))).

7. Polineziencele sunt frumoase de pică.

Nu știu, zău, care polinezience (poate nu cele din Polinezia Franceză?), dar majoritatea celor pe care le-am văzut noi - și am văzut câteva - erau urâțele, mustăcioase și, lucrul care m-a frapat cel mai tare, din cale afară de corpolente (ca să nu zic "obeze" de-a binelea), chiar și cele mai tinerele. Sigur, nu generalizez, s-or găsi ele și specimene mai reușite (nu cu acest demers m-am deranjat până în Polinezia, se înțelege, dar de constatat bănuiesc că îmi este permis să constat, ca fapt divers), dar în niciun caz n-am căscat ochii admirativ la ele (și ei) cum ni s-a întâmplat, de pildă, în insulele Capului Verde, în mod sigur locul cu unii dintre cei mai arătoși oameni de pe planetă! Drept e că nici colonialismul nu le-a priit deloc polinezienilor, după cum bine remarca și Bengt Danielsson (acel Bengt Danielsson, unul dintre cei 6 membri ai expediției Kon-Tiki) într-un articol mai vechi: Plutonium in Paradise: The Danielssons' fight to save Polynesia from La Bombe. 

Bonus:

8. Ape cu nuanțe ca aici nu găsești niciunde. 

Așa e, nu găsești. Poate doar în Maldive. Seychelles. Mauritius. Capul Verde. Oman. Bali. Thailanda. Vestul Australiei. Caraibe, America Centrală, America de Sud? De Europa nu mai vorbesc. Sigur, dacă ești un snob notoriu nu dă bine în peisaj să vorbești de apele turcoaz ale Greciei, nu? Nu mai bine îți rotunjești cu prețiozitate buzele și rostești un suav... "Bora Bora"? :))))))))))

Despre anulări, hărțuieli ale faunei subacvatice și... manele vorbim, poate, într-un episod următor.