Top 10 destinații de aventură după 13 ani, 90 de țări și 7 continente

De când mă știu am visat la cele mai năstrușnice experiențe în cele mai îndepărtate colțuri ale planetei. Greu de crezut dat fiind tendințele (ori mai degrabă metehnele) actuale, dar în tot acest timp obiectivul meu principal nu era nicidecum realizarea fotografiei perfecte în fața cine știe cărei atracții instagramabile (mă îndoiesc sincer că exista Instagram pe atunci, iar dacă totuși exista, am fost cu siguranță ultima persoană care a aflat de el), nici demersul frivol de a mă trage în poză la respectiva atracție în scopul meschin al etalării celei mai noi rochițe cu model de... draperie, cu atât mai puțin acela de a realiza un preaminunat selfie la atracția cu pricina după ce voi fi petrecut o oră și mai bine într-o coadă interminabilă alături de alți aventurieri cel puțin la fel de îndrăgostiți de ei înșiși de călătorii ca și mine, al căror unic laitmotiv în viață constă, ai zice, în dictonul "picture or it didn't happen" (pe vremea aceea nici măcar o cameră foto cumsecade nu aveam, așa încât multe dintre fotografiile mele din primii ani de călătorie sunt neclare ori ratate de-a binelea). Trebuie să remarc totuși că nici n-aș fi avut mari șanse de a participa la toată nebunia asta de vreme ce majoritatea destinațiilor de pe lista mea erau relativ necunoscute și în orice caz la ani-lumină de popularitatea conferită, astăzi, unora dintre ele ca urmare a proliferării rețelelor de socializare și nesuferitelor clișee ale călătorilor. Dacă n-aș fi văzut cu ochii mei cât rău a făcut, în ceva mai mult de 10 ani, toata faima aceasta neavenită unor locuri pe vremuri ca și pustii și doar rareori vizitate, zău că n-aș fi crezut poate nici eu că așa ceva se poate întâmpla într-un ritm galopant. 

My top 10 adventure destinations after 13 years of travel, 90 countries and 7 continents

Not true, Bora Bora was by far my least favorite island in French Polynesia :))

For as long as I can remember I've dreamt about the most impossible adventures in some of earth's remotest locations. Unbelievably (by today's standards) the reason for this was not getting that perfect shot in front of God knows what "instagramable" attraction (there was no Instagram back then or, if there was, I was probably the last person to find out), nor doing the silliest, most unnatural looking poses in my shiny new curtain-like dress, not even taking a selfie in front of that attraction after spending an hour or so in a never-ending queue of equally "travel-loving" adventurers, for whom "picture or it didn't happen" is probably the only thinkable life motto (until recently I did not even have a proper camera, so most of my travel pictures from earlier years are blurry or unworthy of attention). I have to mention it would have been difficult to be a part of all this anyway, as most destinations on my "bucket list" were largely unheard of and by no means as popular as social media and travelers' cliches have made some of them today. It's hard to believe, but sadly oh so true how much harm 10 or more years gone by can bestow upon previously pristine and rarely (if ever) visited destinations and I would not have believed it myself had I not seen it happening with my own eyes.

Cum să nu iei în greutate când călătorești

La un jogging în Central Park (New York)

Când călătorești atât de des cum se întâmplă să călătoresc eu, unul dintre lucrurile de care trebuie să ții cont neapărat în deplasare este păstrarea unui echilibru între a te bucura de viață la maxim și a te menține sănătos. Acum 13 ani de zile când am început să mă dedau intens plăcerilor călătoriilor nici măcar nu mi-ar fi trecut prin cap una ca asta, însă timpul și bunul său tovarăș experiența m-au învățat că un călător sănătos este un călător fericit și, mai ales, un călător isteț. Dacă adaug la asta gândul terifiant că, într-o bună zi, ceva, orice, m-ar putea opri să călătoresc, veți înțelege de bună seamă de unde izvorăște acest interes subit al meu de a amâna pe cât posibil momentul cu pricina, chiar dacă asta înseamnă să mai renunț, din când în când, la câte-un cocktail, să fac alegerile corecte în zbor sau la restaurant ori, cel mai important, să îmi fac timp în mod regulat pentru sală, alergat, piscină, ski și altele asemenea.

Unul dintre aspectele unui mod de viață sănătos este - fără îndoială - menținerea unei greutăți corporale sănătoase. Nu m-am priceput nici eu la asta din capul locului, după cum insinuam ceva mai sus, însă cu timpul am deprins câteva obiceiuri care să mă ajute să nu iau (prea mult) în greutate în desele ocazii când mă aflu pe coclauri. Uitându-mă acum în urmă realizez cât trebuie să se fi amuzat ai mei pe seama mea atunci când, după câte o vacanță nu lipsită de excese culinare, invocam pretextul binecunoscut "ei hai, că nu-mi fac de cap decât în vacanță". Până când, într-o bună zi, mama nu s-a mai putut abține și a rostit un adevăr de netăgăduit "păi da, doar că matale ești tot timpul în vacanță". Hopa, dacă stau să mă gândesc bine, asta cam așa e...

How not to gain weight while traveling

Early morning (Easter day) jogging in Nice, France

As someone who travels really often - and I mean really, really often - one of  the things I definitely need to consider when overseas is maintaining a balance between enjoying life to the fullest and keeping healthy. 13 years ago when I started traveling intensely I would have never even wasted a thought on that, but time as well as experience have taught me that a healthy traveler is a happy traveler and, most of all, a smart traveler. And if I mention how much the mere thought of maybe having to stop traveling one day frightens me, perhaps you'll understand why nowadays I have an interest in postponing that day as much as possible, even if this means skipping that much-awaited cocktail once in a while, learning to make the right choices when on the airplane or at the restaurant or, most importantly, regularly hitting the gym, the running track, the pool, the slopes and so on.

One of the aspects of a healthy lifestyle is - and I guess you'll agree with me on that one - maintaining a healthy weight. I have not always been good at that myself as I was already implying a few lines further up but have, in time, learnt how to not gain (too much) weight while traveling. Looking back now I realise how funny it must have sounded to my parents when sometimes my excuse for overindulging on trips was "but I only do this or that when on vacation". Until one day my mother replied with a sentence which, upon pondering, I actually found to be quite true: "but you are on vacation all the time". Oops, got me on that one...

Cinci ani mai târziu...

...suntem tot aici. N-aș fi băgat mâna în foc pentru asta acum cinci ani de zile când ne luam, a treia oară, picioarele la spinare, dar uite că s-a întâmplat minunea și am rămas locului. Rămas locului nu înseamnă câtuși de puțin prins rădăcini și în niciun caz bătut pasul pe loc, nu cred că am călătorit cândva atât de mult și așa departe ca în ăști cinci ani la un loc, ani în care în mod sigur am bătut toate recordurile posibile și imposibile în materie de brăzdat fața admirabilei planete albastre, dar măcar nu ne-am mai mutat de colo-colo, ceea ce tot e ceva. 

11 țări în 4 luni și 0 prezență pe blog

Poate sunteți curioși cu ce m-am mai ocupat în ultima vreme. Titlul articolașului de față răspunde, în mare parte, astei întrebări. Sigur, dat fiind că abia-abia s-a încheiat sezonul turistic în Dubai (și nici măcar asta nu mai e o certitudine pe aste meleaguri, bag seamă că Emiratele sunt tot mai căutate de călători), mai întâi și înainte de toate m-am ocupat cu munca, însă nu mă pot plânge nici în materie de călătorii, încep să mă pricep din ce în ce mai bine la a jongla cu vacanțele mele și ale altora astfel încât toată lumea să fie mulțumită, chit că asta înseamnă nu de puține ori că plonjez direct pe tur după câte o noapte dormită pe avion sau că trebuie să fac o mie și una de combinații ca să ajung la timp la tururile planificate deși se mai întâmplă ca un aeroport, o schimbare de ultim moment sau chiar lumea întreagă să mi se pună de-a curmezișul uneori (și zău că aș putea scrie o carte numai despre peripețiile legate de întoarcerea la timp în Dubai în varii situațiuni care mai de care mai palpitante!).

Și totuși, 11 țări în 4 luni, dintre care 4 țări noi și niscaiva obiective de mult vizate atinse în fine, nu e de ici, de colea, nici măcar pentru noi, deși știu deja că v-am obișnuit cu desele (și în mare parte spontanele) noastre plecări. Așa încât blogul a rămas în plan secund, deși am încercat cât de cât să fiu prezentă măcar pe contul de Instagram (nu mereu în timp real, intenționat, desigur). Nu știu cât și dacă voi avea timp să recuperez în perioada următoare (nici să descarc pozele din telefoane, camere foto & Co. nu mai apuc de o bună bucată de vreme), mai ales că lunile de vară emirateze le rezerv, de regulă, (ați ghicit!) călătoriilor :))), în fond și la urma urmei scriu aici de 8-9 ani de zile și nu doar că pauza a fost binemeritată dar în ultimul timp vă spun sincer că am tendința de a ține pentru mine minunățiile pe care le descopăr călătorind decât de a le împărtăși lumii ca să își poată bate joc de ele - după cum se întâmplă tot mai des mai peste tot grație păcătoasei molime cunoscute publicului larg drept social media. Dacă mă urmăriți constant (mai ales pe Instagram), veți fi constatat însă că mai scap din când în când câte o informație, o recomandare de hotel, local ori atracție (ba chiar și câte un cod de reducere uneori), însă asta e, recunosc că mă lupt cu mine de fiecare dată și doar cu greu mă înduplec să o fac într-un final. "Printre rânduri" am promis, "printre rânduri" scriu, mă puteți condamna? :)

2018 - an mizerabil, călătorii fabuloase (II)

Polinezia Franceză

Pe cât de dezamăgitor a fost, în anumite privințe, 2018, pe atât de darnic s-a arătat în materie de călătorii, deșertându-și cu generozitate tolba de experiențe memorabile în fața ochilor noștri mereu pregătiți a se minuna. N-aș ști să spun, deci, cu ce m-a uimit mai tare, însă e limpede că un an în care am petrecut Revelionul la Moscova, Paștele la Nisa, aniversarea căsătoriei la Chișinău, ziua mea la bordul giganticului A380 (unde am avut parte de o surpriză de neuitat din partea stewarzilor Emirates) - în drum spre piețele de Crăciun din Madrid - și trecerea dintre ani cu ai mei în România, nu avea cum să mă lase indiferentă. Cu atât mai mult cu cât am bifat, printre altele, câteva reușite notabile, a căror realizare a părut să atârne până în ultima clipă de un fir de păr: finala Simonei Halep din Melbourne (Australian Open), finala concursului Eurovision la care țineam morțiș să îi duc pe ai mei, Oktoberfest-ul la München (da, iarăși, de data asta însă alături de sora mea) și două descinderi în Portocalia în timpul cărora - ca un ghid destoinic ce mă aflu :D - am avut eu grijă ca sor-mea și ai mei să se amorezeze si ei lulea de cea mai iubită țărișoară din lume.

Să le luăm, dară, pe rând...