Rămas bun, Dubai, bine te-am regăsit, Portocalie!

Zic unii că nu s-ar numi schimbarea schimbare dacă nu ne-ar lua pe nepregătite, alții îi contrazic afirmând cu nasul în vânt că schimbarea și-o face omul cu mâna lui, că doar el singur e stăpân pe destinu-i și numai el știe mai bine decât oricine încotro o va apuca, cu cine și când. În ceea ce mă privește, nu pot decât să zâmbesc în fața unei atari naivități de care nu e exclus să mă fi făcut și eu vinovată la o vârstă mai puțin înțeleaptă, căci, privind în urmă și punând cap la cap frânturi de întâmplări și crâmpeie de viață, îmi dau seama o dată în plus că schimbările - departe de fi lucrurile atât de simple pe cât le enunțau unul și altul mai sus - sunt puțin precum stelele, știut fiind că acestea din urmă se aprind mult înainte ca lumina lor să se înfățișeze ochilor noștri pământeni tot așa cum schimbările, chiar și cele ce ne privesc, iau naștere mult înainte ca noi să prindem de veste.

Dar ce bine că, pe cât de îngroziți îi găsește pe unii schimbarea, pe atât o primesc alții cu brațele deschise, ca pe un prieten vechi care pică nepoftit la ceas de seară, ceea ce nu-l face totuși mai puțin binevenit. Negreșit nu puțini dintre aceștia din urmă sunt călători-rătăcitori prin vocație, căci nimic nu te pregătește mai bine pentru schimbare decât neprevăzutul pe care, prevăzând că-l vei întâlni în peregrinările tale, cu înfrigurare și anticipativ freamăt te abții totuși a putea să-l prevezi pe de-a-ntregul, iară el prin natura lui se abține de la a-ți pune prea multe bețe în roate. Chiar și pregătit fiind pentru schimbare - unde pregătirea se referă la o stare a trupului dar mai ales a minții - n-ar strica totuși să ai un plan A, pentru așa-zis rarele dar în fapt nu tocmai neîntâlnitele situații în care planul B ar putea da greș. În tot cazul, cu puține inacțiuni ar fi bine să te îndeletnicești mai vârtos decât cu aceea de a nu-i deconspira universului planul convențional numit anterior A, căci nimic nu-i provoacă acestuia o mai mare plăcere decât a-ți servi platoul de dorințe cu susul în jos. Așadar fii cu băgare de seamă chiar și atunci când singura care-ți ține companie este propria ta persoană, căci nu s-au văzut pe lume feste mai mari decât acelea pe care mintea umană și le joacă sieși atunci când mâna forte a proprietarului slăbește strânsoarea asupra noianului de gânduri ce o brăzdează precum albatroșii văzduhul deasupra spinării abia ghicite a pradei din adâncuri.

Acestea fiind gândite, stabilite, ba chiar scriptic consfințite, iată-ne din nou în Portocalia unde multe s-au schimbat, din fericire și mai multe au rămas la fel. Aveam emoții, schimbarea când purcede la a face ce știe ea mai bine nu de puține ori te schimbă și pe tine, iară nu la dificultăți de adaptare mă refer aici căci, slavă Domnului, nouă adaptarea nu ne-a dat nicicând de furcă. Și totuși, ce-s șase ani pe pânza timpului? Un fluturat de gene, un vis, o-nchipuire. Povestea de iubire e, însă, genuină. Așadar, bine te-am regăsit, Portocalie dragă, să ne plouă cu flori mov de jacaranda de-acum, iar până atunci... cu flori de portocal să ne ningă!